Ce este tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)?
Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o entitate destul de recentă. În anul 1972, psihiatrul american Shatan a publicat în New York Times un articol despre  “Sindromul post – Vietnam”. Acest sindrom a fost inclus în 1980 în DSM, manualul de diagnostic psihiatric.

Trăsătura esențială a tulburării de stres posttraumatic (PTSD) constă în dezvoltarea simptomelor caracteristice după expunerea la unul sau mai multe evenimente traumatice (un eveniment șocant, înfricoșător sau periculos).

Este natural să simți frică în timpul și după o situație traumatică. Frica declanșează multe schimbări în corp pentru a te ajuta să te aperi împotriva pericolului sau să îl eviți. Acest răspuns de „luptă-sau-fugă” este o reacție tipică menită să protejeze o persoană de un rău iminent. Aproape toată lumea va experimenta o serie de reactii după o experiență traumatică, dar majoritatea oamenilor se recuperează în mod natural. Cei care continuă să experimenteze simptomele pot fi diagnosticați cu PTSD. Persoanele care prezintă PTSD se pot simți stresate sau speriate chiar și atunci când nu sunt în pericol.

Semne si simptome
PTSD poate apărea la orice vârstă, începând cu primul an de viață. Simptomele încep, de obicei, în primele 3 luni de la evenimentul traumatizant, deși poate exista o întârziere de luni sau chiar de ani înainte ca criteriile pentru diagnostic să fie îndeplinite.

Simptomele PTSD și predominanța relativă a diferitelor simptome pot varia în timp. Durata simptomelor variază, de asemenea, cu o recuperare completă în decurs de 3 luni, care apare la aproximativ o jumătate din adulți, în timp ce unele persoane rămân simptomatice mai mult de 12 luni și uneori mai mult de 50 de ani. Reapariția și intensificarea simptomelor pot apărea ca răspuns la reamintirea traumatismului original, a stresorilor din viața de zi cu zi sau a evenimentelor traumatice recent experimentate. Pentru persoanele în vârstă, declinul sănătății, înrăutățirea funcționării cognitive și izolarea socială pot exacerba simptomele PTSD.

Pentru a fi diagnosticat cu PTSD, un adult trebuie să prezinte simptomele de mai jos pentru cel puțin o lună:

  • Cel puțin un simptom intruziv (flashback-uri, coșmaruri, gânduri înfricoșătoare)
  • Cel puțin un simptom de evitare (stă departe de locurile, evenimentele sau obiectele care îi amintesc de experiența traumatică, evitând gândurile sau sentimentele legate de evenimentul traumatic)
  • Cel puțin două simptome de excitare și reactivitate (tulburări ale somnului, cum ar fi, insomniile sau dificultățile de a adormi, senzație de tensionare sau comportament iritabil, răbufniri de mânie, răspuns exagerat de tresărire, hipervigilență)
  • Cel puțin două simptome de dispoziție negativă (stare emoțională negativă, ideație suicidară, stimă de sine scăzută, stare depresivă, incapacitate de a simți plăcerea, sentimente de culpabilizare).

Copiii reacționează diferit decât adulții?
Copiii și adolescenții pot avea reacții extreme la traume, dar simptomele lor pot să difere de cele ale adulților. La copii foarte mici (cu vârsta mai mică de 6 ani), aceste simptome pot include:

  • Revin la obiceiul de a uda patul după ce au învățat să folosească toaleta
  • Uită cum să vorbească sau sunt incapabili să se exprime
  • Pun în act evenimentul înfricoșător în timpul jocului
  • Sunt neobișnuiți de legați (inseparabili) de un părinte sau de un alt adult de care se simt atașați.

Copii și adolescenți mai în vârstă prezintă mai multe simptome asemănătoare celor observate la adulți. Ei pot dezvolta, de asemenea, comportamente disruptive, impertinente sau distructive. Copiii și adolescenții mai mari se pot simți vinovați pentru că nu au putut preveni vătămarea sau decesul la care au fost martori. Pot avea și gânduri de răzbunare.

De ce unele persoane dezvoltă PTSD și altele, nu?
Este important de reținut că nu toți cei care trec printr-un eveniment periculos dezvoltă PTSD. De fapt, majoritatea oamenilor nu vor dezvolta tulburarea.

Dacă o persoană va dezvolta PTSD sau nu, depinde de mai mulți factori. Este vorba despre factorii de risc și factorii protectori, numiți de reziliență. Factorii de risc cresc probabilitatea ca o persoană să dezvolte PTSD. Ceilalți factori, cei de reziliență, pot contribui la reducerea riscului de a dezvolta această tulburare.

Factorii de risc și factorii de reziliență pentru PTSD
Unii factori care cresc riscul de PTSD includ:

  • Faptul de a trăi înconjurat de evenimente periculoase și traumatizante
  • Posibilitatea de a fi rănit
  • Expunerea la o situație concretă , în care o altă persoană a fost rănită sau omorâtă
  • Experiențe traumatice timpurii
  • Senzație de groază, neajutorare sau teamă extremă
  • Lipsa sprijinului social imediat după eveniment sau sprijin social inadecvat
  • Apariția unui factor de stres suplimentar după eveniment, cum ar fi pierderea persoanei iubite, durerea și rănirea sau pierderea locului de muncă sau a locuinței
  • Istoric de tulburări mintale sau abuz de substanțe

Unii factori de reziliență care pot reduce riscul de PTSD includ:

  • Căutarea sprijinului la alte persoane, cum ar fi prietenii și familia
  • Găsirea unui grup de suport după evenimentul traumatic
  • Învățarea unor metode pentru a face față situațiilor care prezintă pericol
  • Dezvoltarea unor strategii de coping pozitive sau a unor modalități de a trece prin evenimentul traumatizant și de a învăța din el
  • A fi capabil să acționeze și să răspundă în mod eficient, în ciuda senzației de frică

Urmarea unui tratament eficient după apariția simptomelor PTSD poate fi esențială pentru reducerea simptomelor și îmbunătățirea funcționării normale.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE