Visele din timpul somnului au fascinat din totdeauna umanitatea, cele mai timpurii dovezi în acest sens fiind primul ghid de interpretare a viselor realizat de Artemidorus (100 AD), pe baza relatărilor oamenilor în Grecia, Italia, Asia Antică. Studiile ştiinţifice în acest domeniu au debutat în anii 1950-1960, când William Dement descoperă că pe parcursul nopţii o persoană traversează 5 faze ale somnului, dintre care cea mai cunoscută este faza REM. În această etapă se observă mişcări oculare rapide şi unde cerebrale înregistrate pe electroencefalogramă asemănătoare cu cele din starea de veghe. Somnul REM apare de 4-5 ori pe noapte, iar durata acestuia creşte de la 10 (la începutul somnului) la 20 de minute (spre dimineaţă).

Creierul uman poate intra în somn REM încă din perioada intrauterină (săptămâna 26 de sarcină), un nou-născut petrecând aproape jumătate din somnul său în REM, în timp o persoană vârstnică petrece până la 15% din somn în această fază. La om, privarea de REM timp de o noapte face ca în noaptea următoare persoana să intre în REM mai repede şi aceasta durează mai mult. 74% din vise au loc în somnul REM.

Structurile cerebrale implicate în producerea somnului REM şi a viselor sunt zone din truchiul cerebral, sistemul limbic (responsabil pentru procesarea emoţiilor) şi zone din cortexul parietal, ariile de asociaţie şi pentru recunoaşterea feţelor. Zonele implicate în memoria pe termen lung sunt inactive, drept urmare ne amintim doar câteva elemente din vis şi, pe măsură ce trece timpul, rămânem cu mai puţine detalii. De asemenea, cortexul motor este inactiv, de aceea nu punem în fapt mişcarile pe care le facem în vis. Cortexul prefrontal este primul care devine inactiv în timpul somnului şi ultimul care se activează la trezire. Drept urmare nu există orientare spaţială şi raţionamentele şi luarea deciziilor sunt îngreunate (atunci când visăm că zburăm sau că ne întâlnim cu o persoană decedată).

În ceea ce priveşte conţinuturile viselor, în proporţie de 70%, acestea sunt emoţii (furie, anxietate, euforie, tristeţe, stres, confuzie, neputinţă), apărute datorită activării amigdalei de către trunchiul cerebral. Un studiu realizat pe visele a 20 000 de respondenţi, analizate cu ajutorul unor algoritmi computerizaţi, indică faptul că există mai multe asemănări decât deosebiri intraculturale. Femeile visează alte femei şi bărbaţi în procente egale, în timp ce bărbaţii visează preodominant bărbaţi, mai ales în context încărcate cu agresivitate fizică. Copiii visează frecvent animale. În general, visul conţine mai multe elemente negative decat pozitive, are mai multă agresivitate decât prietenie.

Dat fiind că în vis apar frecvent elemente bizare, puse pe seama capacităţii creierului de a lucra cu metafore, se consideră că unul dintre rolurile visatului este procesarea figurativă a informaţiei. Dacă am asemăna creierul uman cu un computer, iar somnul cu starea de stand by, visul este un fel de procesare offline a informaţiei, ce favorizează memoria. În caz contrar, ar fi trebuit ca lobul prefrontal să fie hiperdezvoltat, dincolo de capacitatea cutiei craniene.

Alţi cercetători consideră că visul este o simulare a unei ameninţări care favorizează învăţarea, adaptarea, repetarea şi exersarea abilităţilor. Acest lucru este posibil în ciuda faptului că în timpul somnului REM cortextul motor este inactiv- creierul crede că comenzile motorii chiar au fost îndeplinite (acţiunea din vis e „reală” din punct de vedere neuropsihologic).

Un alt rol al viselor este acela de reglare a afectelor. Visele de la începutul somnului sunt mai încărcate emoţional, iar cele dinspre dimineaţă conţin mai degrabă mai multe elemente autobiografice.

Un alt indiciu în acest sens sunt coşmarurile, în special cele apărute după un eveniment traumatic. Sigmund Freud afirma despre vis că acesta este ”calea regală spre inconştient”. Astfel, elemente care nu pot fi procesate în starea de veghe din cauza intensităţii şi a încărcăturii lor emoţionale apar în vis, sub formă simbolică. Astfel, visul este un instrument important în psihoterapie, interpretarea acestuia prin asociere liberă fiind o tehnică frecvent utilizată în numeroase abordări psihoterapeutice.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE