Ceea ce ne dorim cu toții să știm este cum gestionăm stresul, cum reușim să ne controlăm, cum să ne reglăm. Pentru asta este important să înțelegem că există o diferență între autoreglare și autocontrol. Autoreglarea se referă la capacitatea de ne readuce starea de bine chiar dacă ajungem să ne simțim rău. Se referă la o flexibilitate emoțională de a reveni la o stare naturală de bine care se resimte printr-o capacitate de a depăși ușor momentele de furie, de eliberare prin plâns, prin artă, prin discuție, etc. Oamenii cu o capacitate bună de autoreglaj nu se pierd cu firea decât foare rar, nu se găsesc foarte des în situații de coplesire (se exclud aici situațiile periculoase și traumatizante) și reușesc să găsească metode interne și sănătoase de a reveni la o stare generală de bine. Autocontrolul presupune capacitatea de a controla, de a te putea abține. O persoană care se controlează foarte bine nu înseamnă că se și reglează foarte bine. În funcție de cât de mult se poate exersa acest autocontrol el poate deveni din ce în ce mai bun, însă nu presupune și o stare generală de bine, de echilibru. Un om foarte furios care se abține să nu dea cu pumnul în masă, dar care rămâne furios și face implozie nu este un om care se poate regla. Un om care reușește să își exprime asertiv furia și se calmează cu ușurință este un om care se poate regla. Și aici facem referire la capacitatea internă de calmare și nu la calmarea prin substanțe sau alte metode artificiale.

Autoreglajul se construiește în primii ani de viață în funcție de coreglajul pe care bebelușul îl face cu mama sa. Un bebeluș nu se poate regla singur și de asta este nevoie ca mama să îl liniștească atunci când plânge, să îl ajute să se calmeze când se înfurie, să îi accepte emoțiile și exprimarea, să rămână alături de el necondiționat, să îi ofere căldură, siguranță și confort atunci când resimte emoții negative. Această este una dntre cele mai bune metode de coreglaj. Dacă mama a reușit acest lucru cu copilul sau acesta dezvoltă capacitatea de autoreglaj, exact așa cum a învățat de la ea. Prin urmare, dacă ai probleme cu autoreglajul în viață de adult înseamnă că nici coreglajul nu a fost unul foarte fericit. Prin urmare, în cadrul unei psihoterapii, se practică un coreglaj până când se dezvoltă autoreglajul în psihicul clientului. Aceasta este cea mai organică și mai eficientă metodă.

Ce poți face tu?

În afara psihoterapiei, ceea ce se poate face sunt mici tehnici care ajută la calmare, la centrarea pe sine, la conectarea cu prezentul. Unele dintre aceste tehnici sunt cele de respirație. Întotdeauna respirația abdominală, profundă calmează organismul și drept consecință și psihicul. Prin respirație pulsul scade, tensiunea scade și ea, se oxigenează mai bine creierul, mușchii se relaxează și scade și secreția de cortizol care este crescută în momente de stres. Un alt lucru pe care îl poți face este să te alimentezi sănătos. Oricât de simplă ți se pare această metodă este absolut esențială. Energia este consumată mult mai alert în momentele de stres și este nevoie să refaci constant rezervele de energie. Mâncarea sănătoasă, la ore fixe îți va aduce un plus de energie și de forță. Meditațiile făcute înainte de somn sunt și ele eficiente. Pentru că stresul pune probleme în ceea ce privește somnul și odihna este necesar să stimulăm sistemul nervos parasimpatic pentru a intră intr-o stare de relaxare și de regenerare. Meditațiile care se centrează pe prezent, pe corp cât și pe alte lucruri menite să aducă relaxarea pot face real diferența în privința somnului de peste noapte. Este indicată meditația chiar și dimineața, înainte de a pleca de acasă, deoarece induce o stare de calm, rămâne activ sistemul nervos parasimpatic și atunci percepția, gândurile, atenția vor fi influențate pozitiv de către sistemul parasimpatic și pot contribui la menținerea stării de relaxare mult timp după meditație.

O dată reglate alimentația, somnul și o dată introduse tehnicile de respirație deja lucrurile se simplifică în gestionarea stresului. Următorul lucru pe care îl poți face este să analizezi cu atenție ce anume gândești și crezi despre situația respectivă. Poate că percepi pericolul un pic mai mare decât este de fapt, poate că ai uitat de momentele în care șeful a putut fi și calm și nu doar agresiv, sau în așteptarea analizelor poate că omiți că ai o stare generală de bine sau că starea de rău nu este atât de alarmantă. Indiferent de situația pe care o ai este posibil ca din anumite puncte de vedere să ai o percepție distorsionată asupra realității și să îți autoprovoci o stare de frică și de stres. Aduc aminte aici că nu este vorba despre tehnici care merg în profunzime ci despre câteva lucruri pe care le poți face de unul singur și care aduc îmbunătățiri. Gândurile și emoțiile sunt interdependente. O stare naște un gând care întreține starea și un gând naște o stare care întreține gândul și conduce la și mai multe gânduri și stări din aceeași categorie. Este foarte important să observăm modul în care gândim și apoi să verificăm în mod cât mai obiectiv cu putință realitatea. Sunt lucrurile chiar atât de grave precum le credem? Există doar atâtea opțiuni câte am găsit până acum și nimic în plus? Există ajutor la care putem apela?

Găsirea resurselor este o altă metodă de a face față cu bine stresului. După ce îți analizezi foarte bine situația problematica poți începe să te gândești la soluții, la opțiunile pe care le ai. Până la urmă ceea ce îți dorești este să fii mai relaxat și să rămâi eficient, eventual să te poți detașa de această situație atunci când nu lucrezi activ la ea. Pentru asta te poți gândi în ce astfel de situații ai mai fost în trecut. Poate că în unele dintre ele ai reușit să fii mai relaxat, detașat. Cum ai făcut atunci? Ce te-a ajutat? Dacă nu reușești deloc și deloc să găsești o situație similară în care ai fost mai relaxat gândește-te la oameni pe care îi cunoști și care au reușit. Poate chiar colegii tăi de serviciu sau membrii din familia ta au această capacitate de a face față stresului mult mai relaxat. Ce șții despre cum reușesc ei acest lucru? Îi poți întreba? O soluție ar fi să ții “mici interviuri” în care să îi întrebi cum reușesc acest lucru. Poate vei primi o nouă perspectivă din care să privești lucrurile și care să îți schimbe cu totul starea sau poate vei găsi instrumente noi.

Sportul întotdeauna va aduce un plus de relaxare și va scădea reacția de stres. Pe lângă somn, alimentație sănătoasă, respirație abdominală dacă reușești să adaugi și sportul ,cu siguranță stresul nu va mai fi o parte consistentă în viața ta.

Aceste tehnici, o dată aplicate, ar trebui să genereze rezultate cât mai rapid. Dacă te afli în situația în care aplici și nimic nu merge atunci este indicat să iei în calcul stresul cronic și să verifici dacă nu cumva ceea ce resimți are un substrat mai profund decât credeai. În această situație este nevoie de consultul unui psiholog cu care să descoperi cauzele stresului tău.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE