Legătura dintre minte și corp a început să devină din ce în ce mai cunoscută în România în ultimii ani. Foarte multe studii științifice, făcute de medici și psihologi, de-a lungul ultimilor 30 de ani au scos la iveală că există o legătură directă și indiscutabilă între minte și corp. În anii 1990 se desfășurau primele studii, în Anglia, care erau menite să descopere în ce fel stresul din viața de zi cu zi predispune la infectarea cu virusul de viroză respiratorie superioară. Ei bine, încă de pe atunci s-a putut dovedi foarte clar că persoanele stresate aveau un sistem imunitar inhibat care nu mai putea face față la toate sarcinile din interiorul organismul, sfârșind printr-o apărare precară în față patogenilor.

S-a studiat foarte intens, de atunci începând, în ce fel poate o stare emoțională neplăcută să afecteze corpul. În primul rând trebuie să fie foarte clar faptul că mintea și corpul nu se pot separa. Psihicul este o funcție a creierului, deci a corpului nostru. Așa cum nu separăm celelalte funcții ale organismului nostru, nu avem de ce să separăm psihicul. De fiecare dată când avem o stare emoțională ni se schimbă chimia corporală. Prin asta mă refer la hormonii pe care ii secretă glandele noastre atunci când suntem într-o anumită stare. În momentele de durere fizică sau psihică sunt secretate endorfine pentru a diminua simțirea durerii, în momentele în care suntem speriați sunt secretate adrenalină și cortizol, când suntem fericiți este secretată serotonină, când primim recompense sau suntem entuziasmați este secretată dopamina și tot așa. Aceste substanțe chimice, numite neurotransmițători, ajung în sânge, în organe și modifică întreaga chimie corporală. Cortizolul, spre exemplu, a fost dovedit ca având un rol de inhibare a anumitor celule din componența sistemului imunitar. Această inhibare conduce la o reactie întârziată sau diminuată în fața patogenilor externi, dar și în fața celor interni.

Aici deja putem discuta despre tulburări mai serioase decât simplele viroze și răceli. Atunci când sistemul imunitar nu își mai face treaba cum trebuie apare pericolul bolilor autoimune și al cancerului. Asta se întâmplă, în cazul cancerului, atunci când sistemul imunitar nu mai elimină celulele maligne care se dezvoltă în fiecare zi în corpul uman. Noi cu toții avem celule maligne în organism, însă un sistem imunitar sănătos le elimina pe acestea și le oprește dezvoltarea. Atunci când sistemul imunitar este inhibat nu mai poate avea o reacție adecvată nici în fața acestor celule, făcându-le loc să se dezvolte. În cazul bolilor autoimune, doctorul Gabor Mate, din Canada, explică fenomenul în care un sistem imunitar suprimat ajunge să se întoarcă împotriva propriului corp executând o agresiune.

Acesta a explicat că atunci când nu putem spune nu, când nu putem pune limite și ne lăsăm agresați de cei din jur, toate emoțiile aferente, în mod special furia care nu este îndreptată spre agresor cu scopul de a-l elimina, va rămâne blocată în organism, vor fi secretați hormoni de stres foarte mulți care vor năuci celulele sistemului imunitar, iar acesta va ajunge să atace corpul pe care trebuia să îl apere.

Ceea ce ne afectează emoțional foarte intens și profund își va pune amprenta pe corpul nostru pe termen foarte lung. O ceartă, la un moment dat, cu o persoană importantă poate ne va predispune la o răceală slăbind doar un pic sistemul imunitar, însă o trauma va rămâne stocată în organismul nostru până când va fi vindecată. Nu doar psihicul ține scorul traumelor, ci și corpul. Asta se poate vedea și prin tensiune musculară dar și prin numeroase boli, mai ales cele cronice.

Reacțiile psihice, funcțiile psihicului, toate acestea sunt consecințe ale funcționarii creierului. Atunci când s-a constatat că există amintiri, că exista emoții, că există traumatizare și tot așa, a fost în urma cercetării structurilor fizice ale creierului. Astfel, s-a putut constata că avem o amigdală care este responsabilă de răspunsul în fața pericolului, un hipocamp care pondereaza și adaptează la realitate reacțiile venite din amigdală, un cortex frontal responsabil de gândire, planificare, analiză, gândire critică și tot așa. Tot prin această metodă s-a descoperit că atunci când suntem fericiți secretăm serotonină și când suntem speriați secretăm cortizol și adrenalină. Corpul și mintea nu pot fi separate în niciun caz. Deși în medicină nu s-a pus foarte mult preț pe această legătură, ei bine, în ultimii 30-50 de ani, acest lucru s-a schimbat semnificativ. Medicii au început să înțeleagă această legătură, conduc cercetări pe această tema, iar rezistența la schimbare vine de multe ori din frica de a accepta adevărul și din frica de durerea și de disconfortul adus de adevăr.

Inclusiv traumatizarea psihică a fost descoperită observând sistemul nervos parasimpatic și acțiunea nervului vag, care se află în acest sistem, și care are capacitatea de a produce răspunsul de “încremenire”, ceea ce noi numim foarte des “a face pe mortul” care se produce doar în condiții de neajutorare. Atunci când o persoană ajunge să fie în pericol și constată că este complet neajutorată și neputincioasă se declanșează automat acest răspuns de încremenire parasimpatica, drept răspuns al activării nervului vag, ceea ce marchează disocierea din traumatizare. Momentul în care omul nu mai poate face față la ceea ce i se întâmplă și este nevoie de o disociere puternică de realitatea și adevărul acelui prezent. Sistemul nervos parasimpatic are sediul fizic în trunchiul cerebral care este responsabil de instinctele de supraviețuire și de reacțiile fizice la emoții, în mod special la cele de frică. Atunci când nervul vag este activat și răspunde prin încremenire, o stare internă de încordare și de stres permanent rămân până când se produce femonemul vindecării care presupune o punere în contact a cortexului prefrontal cu amigdala și cu trunchiul cerebral, deoarece ele au posibilitatea de comunicare. Această punere în contact are rolul de a face conexiunile, de a înțelege evenimentul traumatic, de a înțelege cu adevărat că evenimentul este încheiat, că pericolul nu mai este parte din prezent astfel încât amigdala să poată înregistra noi experiențe emoționale relaxate și securizante și să transmită trunchiului cerebral semnalul de siguranță pentru ca încremenirea parasimpatica să fie dezactivată și să se activeze, în schimb, recuperarea și regenerarea interne.

În concluzie, neurobiologia funcțiilor și reacțiilor psihologice ne arată că legătura dintre minte și corp nu poate fi pusă la îndoială și este important să înțelegem din toate cele menționate că organismul nostru ține scorul tuturor lucrurilor care ni se întâmplă, fie ele pur emoționale.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE