Reziliența este unul dintre lucrurile de care toți ne dorim să fim capabili, atât noi cât și oamenii la care ținem. Deși este definită în multe feluri, reziliența înseamnă, conform literaturii de specialitate, capacitatea psihicului uman de a trece prin evenimente adverse fără a dezvolta psihopatologie. Cumva, se referă la o flexibilitate psihică de a te “îndoi” în timpul evenimentelor fără “a te rupe”, iar la terminarea evenimentelor să poți reveni la formă inițială. În momentul în care se întâmplă această rupere vorbim despre traumatizare și mai puțin despre reziliență.

Reziliența nu este ceva ce ai sau nu ai. Este ceva ce poate fi dezvoltat și format. Cel mai bine ar fi ca aceasta să se formeze încă din copilărie și să aibă continuitate. În rândul părinților este foarte util de știut cum se nutrește reziliența în copiii lor pentru a putea acționa în sensul asta. În acest articol o să vorbim despre componentele rezilienței, despre cum se formează, despre care sunt pașii în copilărie și despre care sunt pașii în viața adultă.

Ceea ce avem nevoie pentru a fi rezilienți sunt factorii de protecție. Acești factori se referă la acele lucruri pe care un om le are în viața lui și care îl ajută să treacă mai ușor peste momentele dificile și chiar traumatizante. Spre exemplu, o situație financiară bună, o stare de sănătate generală bună, familia alături, prieteni buni, acces la educație de calitate și altele de genul acesta reprezintă factori care contribuie la formarea și menținerea rezilienței. Nu este totul doar despre capacitatea internă de a nu te traumatiza, ci este vorba și despre toți ceilalți factori externi care reușesc să formeze un strat protector în viațata. Pentru a înțelege mai profund despre ce este vorba puteți să va imaginați că decesul unei persoane dragi venite pe fondul unei stări de sănătate precare și pe fondul unui număr insuficient de oameni apropiați are șanse foarte mari să genereze traumatizare decât în cazul în care s-ar fi întâmplat într-un alt context. Unul în care persoana în cauza să aibă mai multe relații sigure, o stare de sănătate bună, o situație financiară bună, educație, etc.

Factorii de protecție pot fi interni și externi. După cum ați observat, sănătatea este unul intern, iar situația financiară este unul extern. Este necesară o combinație, un echilibru între acestea. În copilărie cei mai importanți factori de protecție sunt cei externi deoarece copiii sunt complet dependenți de adulți și se află într-o continuă dezvoltare. Astfel încât sănătatea adulților, capacitatea acestora de a îngriji corespunzător copilul, de a-i oferi educația necesară, de a-i oferi acces la un sistem medical calitativ și foarte important, capacitatea de a oferi copilului o relaționare sănătoasă. Este nevoie că adulții care îngrijesc copilul să poată să se conecteze emoțional cu acesta, să ii recunoască nevoile fizice și emoționale și să i le satisfacă într-o manieră potrivită și suficientă. Totodată este important ca adulții să transmită și să îl învețe pe copil strategii cât mai sănătoase de a face față la stres, la disconfort, să îl învețe când și cum să se relaxeze, cum să se deconecteze, cum să se recupereze din perioadele stresante și tot așa. Va dați seama, probabil, că asta presupune că și adulții să fie cât se poate de sănătoși și rezilienți pentru a putea transmite astfel de lucruri copiilor. Putem concluziona de aici că factorul de protecție suprem pentru copii este reziliența, sănătatea părinților.

Un sistem psihic care deja suferă din cauza traumelor care s-au produs în urma diverselor evenimente adverse reprezintă, ceea ce noi numim în psihologie, un factor de risc. Un factor de risc este acela care predispune la traumatizare, care vulnerabilizează. Un sistem psihic deja șubrezit reprezintă un risc din cauza faptului că există mai puțină forță interioară de a face față evenimentelor adverse. Este ca și cum ai adăuga trei cărămizi pe o masă care deja ține saci întregi și are și un picior rupt.

În copilărie reziliența este despre cât de multă grijă au părinții de sănătatea emoțională a copilului, despre educație, despre sănătatea generală, despre o relaționare sănătoasă, despre expunerea cât mai puțină la evenimente adverse. Astfel, copilul se va dezvolta echilibrat, sănătos, puternic și nu este necesară o creștere forțată a toleranței la disconfort sau alte acțiuni de genul acesta. Un psihic puternic este cel sănătos, dezvoltat cu cât mai mult echilibru, nu prin expunere forțată la disconfort.

În ceea ce privește adulții, reziliența poate fi problematică. De ce? Din cauza faptului că este nevoie să ne uităm în trecut să vedem în ce măsură reziliența s-a format în interiorul nostru, câți factori de protecție avem și am avut, câți factori de risc avem și am avut pentru a putea înțelege cu adevărat în ce măsură suntem vulnerabili sau rezistenți în fața evenimentelor traumatizante.

În cazul adulților, reziliența începe de la vindecare. Este greu de crezut că există vreun adult fără răni adânci rămase din copilărie și din trecut, în general. Prin urmare, este nevoie de începerea vindecării, în primul rând. Asta se face cu ajutorul unui specialist. De unul singur printre rănile adânci lăsate de trecut poate fi periculos. Nu ne putem “opera” singuri și nici nu știm să o facem. Este nevoie de un specialist potrivit cu care să putem, treptat, să ne recâștigăm sănătatea emoțională. Pe măsură ce vindecarea are loc devenim mai puternici, mai stabili, avem mai mult “spațiu mental” pentru a găși noi strategii de adaptare la stres, avem mai multă capacitate de recuperare în urma evenimentelor adverse.

Un factor de protecție pe care îl poți controla, ca adult, este măsura în care te îngrijești fizic. Somnul, alimentația sănătoasă, sportul sunt elemente de protecție care contribuie la menținerea unei stări generale de bine dar și la menținerea sănătății. Alegerea unor oameni care îți fac bine, cu care te simți relaxat și lângă care simți că te încarci de energie reprezintă un alt factor de protecție. Așa cum pentru copii este bine să existe relaționări sănătoase cu adulții de îngrijire, dar și cu prietenii lor și la adulți se păstrează aceeași regulă. Noi, ca oameni, avem nevoie de relații, avem nevoie de relații sănătoase în care să ne simțim cât mai împliniți, relaxați și fericiți.

Dincolo de toate acestea este nevoie de lucrurile care ne aduc plăcere. Energia vine din ceea ce ne face plăcere. Acesta este motivul pentru care deși dormim puține ore într-o noapte ne putem simți plini de energie în ziua ce urmează pentru simplul fapt că ne face plăcere activitatea pe care o întreprindem sau ne plac foarte mult oamenii cu care ne petrecem ziua sau suntem îndrăgostiți. Lucrurile, activitățile și oamenii care ne aduc plăcere ne încarcă de energie, iar noi trăim pe bază de energie. De asta dormim, de asta mâncăm, de asta ne relaxăm, de asta căutăm plăcere. Nu putem supraviețui în afara energiei vitale.

Prin urmare, pentru a clădi reziliența în viața de adult este nevoia să începi un proces de vindecare, să ai grijă să dormi suficient de multe ore, să te hrănești corespunzător, să practici sport pe cât posibil, să păstrezi relaționări cât mai împlinitoare și să faci lucruri care îți plac. Dacă vei face aceste lucruri, deși vei trece și prin momente grele și stresante, cu siguranță totul va deveni mai ușor. Iar dacă te afli în situația în care nu reușești să creezi relații satisfăcătoare pentru tine sau nu reușești să găsești lucruri, locuri care să te împlinească în ciuda multiplelor încercări, atunci este destul de limpede faptul că este nevoie de intervenția specializată a unui psiholog care să te ajute să înțelegi această funcționare și cum să te recuperezi.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE