Agresivitatea pune probleme din ce în ce mai des în rândul copiilor în școli prin ceea ce se numește bullying. Și în rândul adulților sunt deosebit de multe situații în care agresivitatea își face loc însă adulții sunt un pic mai bine echipați pentru a face față unui atac agresiv verbal sau fizic asupra lor. Uneori chiar și adulții gestionează greșit aceste situații ajungând să se complice mult prea mult. Pentru a evita această complicare și pentru a crește șansele unei rezolvări cât mai pașnice și fără violență este nevoie să știm câteva lucruri foarte importante despre oamenii agresivi și despre cum trebuie să comunicăm cu aceștia. Și până la urmă, cum să ne apărăm atunci când discuțiile pașnice nu au funcționat. Această educație trebuie începută încă de mici pentru că atunci când ajungem în viața adultă să știm deja ce putem face.

Pentru început, comportamentul agresiv se întinde pe un spectru foarte larg. Poate fi în formasa pasivă, atunci când spunem despre cineva că este pasiv agresiv, de fapt, spunem că ne-a tratat agresiv însă într-o formă ponderată, ținută sub control, de regulă prin replici sarcastice și acide. Acest tip de agresivitate nu reprezintă un pericol. Este un disconfort să fim tratați cu acest tip de comportament însă nu ne pune în pericol decât starea de bine pentru moment și poate relaționarea cu persoana respectivă. Mai departe, comportamentul agresiv poate lua forma unor cuvinte urâte adresate și chiar a ridicării tonului exagerat de mult, încât se poate numi țipat. De aici pericolul fizic poate începe să apară. Nu mereu știm ce va urma atunci când se țipă la noi și ne sunt adresate cuvinte urâte. Atunci când apar amenințări, însă, șansele au crescut exponențial că un abuz fizic să aibă loc. Nu este o regulă, nu de fiecare dată o amenințare este urmată de un abuz fizic, însă în mod clar sunt mai multe șanse. Iar forma cea mai periculoasă este cea a abuzului fizic în care persoana agresivă recurge la acțiuni și începe rănirea fizică a victimei sale.

Ținând cont de aceste forme, aceste etape pe care un comportament agresiv le poate urma noi putem să ne orientăm, să măsurăm în situația respectivă la ce grad de pericol suntem expuși și să începem să acționăm în consecință. Este foarte important de înțeles, totuși, că evitarea este cea mai bună soluție în cazul agresivității. Nu este nevoie să așteptăm să vedem progresul comportamentului de la pasiv agresiv la agresiv fizic. Dacă există varianta ieșirii imediate din situația respectivă atunci asta ar trebui făcut. Depinde, desigur, de gradul de cunoaștere al persoanei, de istoricul acesteia pentru că dacă suntem tratați pasiv agresiv de o persoană pe care o cunoaștem de foarte mult timp și suntem siguri că nu va apărea nimic mai rău de atât atunci putem încerca o discuție asertivă în care să explicăm despre felul în care ne deranjează și ne afectează acest tip de comportament.

Atunci când aceste tipuri de comportamente apar din partea unor persoane pe care nu le cunoastem atât de bine și se întâmplă și într-un context în care suntem singuri cu respectivele persoane trebuie să rămânem în gardă și să încercăm să părăsim imediat situația. Acesta este un lucru pe care copiii trebuie neapărat să îl știe încă de foarte mici. Dacă se află într-o situație în care cineva se poartă urat cu ei ar trebui să ceară ajutorul cuiva, să încerce să plece, să anunțe un adult despre asta pentru a preveni repetarea, să evite persoanele respective pe cât posibil și tot așa.

Dacă suntem ajunși în situația în care cineva ne abordează agresiv atunci primul lucru pe care îl putem încerca este o discuție cât mai calmă și mai asertivă. În niciun caz nu trebuie să dăm curs agresivității și nu trebuie să răspundem în aceeași manieră. Va trebui să încercăm să calmăm persoana, să ascultăm cu atenție ce are de zis pentru a ne alege cuvintele potrivit și pentru a nu o face să își piardă răbdarea și mai mult. Sunt situații în care discuțiile sunt de mare ajutor, însă din păcate nu mereu funcționează așa.

Dacă discuțiile eșuează atunci este momentul să ne îndreptăm către ajutor. Asta poate însemna să țipăm, să facem cât mai mult zgomot că lumea să știe că suntem în pericol și că avem nevoie de ajutor. În cazul copiilor care sunt hărțuiți la școală acest lucru funcționează foarte bine. Din păcate, victimele bullyingului nu prea cer ajutorul deoarece se simt foarte speriate de agresorii lor. Un lucru foarte important de știut pentru oricine este următorul. Agresorii amenință din frică. Își amenință victimele că le vor face și mai mult rău dacă spun cuiva din pura frică de a fi prinși. O dată ce victima înțelege asta și începe să ceară ajutorul și agresorul începe să fie sancționat nu va continua în aceeași manieră. Își va căuta următoarea victima care să îndure în tăcere. Tăcerea victimei este unul din principalii factori care întrețin bullyingul. Deci trebuie neapărat să ne învățăm copiii să ceară ajutorul, să anunțe când sunt agresați.

Un alt lucru fundamental care trebuie făcut este să ripostăm. Atunci când discuțiile nu au funcționat, când ajutorul nu a putut fi găsit nu mai rămâne decât să ne apărăm, iar acest lucru poate să însemne aproape orice. Copiii sunt foarte mult învățați să nu lovească niciodată pe nimeni și ca indiferent de orice să se ducă să anunțe învățătoarea sau profesoarasau părintele pentru a rezolva situația. Acest lucru este bun, însă nu întotdeauna sănătos. Un copil care nu are acces la ajutor și este învățat să nu lovească sub nicio formă nu va avea instinctul de a se proteja. În unele situații este bine să lovești, să te aperi penttru a scăpa. Copilul trebuie învățat să lovească pentru a se apăra și pentru a scăpa dintr-o situație care îl pune în mod clar în pericol și când nu există nicio altă variantă. La fel și adulții. Nu este firesc să nu ne apărăm și să ne lăsăm vătămați de dragul unor principii pacifiste care nu își au locul în toate situațiile.

O informație interesantă este aceea că agresorii nu își aleg la întâmplare victimele. Ei aleg acele persoane care prezintă semne de vulnerabilitate. Cu cât avem mai mulți factori în viața noastră care ne fac vulnerabili cu atât suntem mai interesanți pentru agresorii din jur. Aceste lucruri pot fi: singurătatea (lipsa unei familii, lipsa prietenilor, a colegilor de serviciu), mersul noaptea singuri, incapacitatea de a riposta, de a ne lua apărarea atunci când suntem nedreptățiți. Agresorii nu se duc la persoane pe care le consideră puternice și capabile să pună piciorul în prag. Prin urmare trebuie să ne asigurăm că atât copiii noștri cât și noi suntem persoane care se respectă, care reacționează atunci când este cazul, care își cer drepturile, care se apară, care cer ajutorul, care mențin transparență vieții lor în măsura în care este normal. De altfel trebuie să ne asigurăm că avem o viață socială echilibrată. La școală nu sunt hărțuiți copiii care au grupuri de prieteni, care cer ajutorul, care lovesc dacă trebuie să se apere, care sunt hotărâți și stabili. În schimb, copiii singuratici, copiii speriați, copiii care nu cer ajutorul și nu ripostează sunt ținte sigure.

În concluzie, în fața unui comportament agresiv trebuie să fim atenți la cum răspundem. La ce cuvinte folosim, când le folosim, să măsurăm dacă acestea reușesc cu adevărat să aplaneze conflictul, să cerem ajutorul imediat ce ne este accesibil și în ultimă instanță, dacă nimic altceva nu funcționează, să ne apărăm fizic.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE