Ipohondria este una dintre cele mai răspândite acuze ale oamenilor în ultimii ani. De multe ori aceasta este confundată cu “felul de a fi” al cuiva, cu “personalitatea” omului, cu “îngrijorare fără rost”, cu “nevoia de atenție” și tot așa. De la distanță, lucrurile chiar pot părea în acest fel și nu este de mirare că oamenii pot confunda cu ușurință ipohondria cu cele amintite. Problema, însă, este că ipohondria nu este tocmai o alegere, nu este un fel de a fi, nu are legătură cu personalitatea și oricât de tentant ar fi să credem că este o măsură de captare a atenției, nu este așa.

Ipohondria, ca afecțiune, a suferit câteva modificări în modul în care a fost conceptualizată, iar în prezent aceasta se numește Tulburare Nosofobică, însă simptomatologia este aceeași. În acest articol vom face referire la această tulburare folosind vechea denumire.

La fel de mult se întâmplă și ca oamenii să creadă despre alții că suferă de ipohondrie, in mod eronat, atunci când îi văd că își fac mai multe griji decât în mod normal legat de starea de sănătate. Însă acest lucru nu îi face pe oameni ipohondrici. Tocmai pentru a evita confuziile de orice natură, în acest articol voi descrie cum arată ipohondria, ce presupune, cum să o recunoști la tine sau la cei din jurul tău și ce trebuie făcut.

Pentru început trebuie înțeles foarte clar faptul că ipohondria este o afecțiune care  nu ține de alegerea nimănui. Nu alegi să fii ipohondru și nu alegi să nu mai fii. Decât cu ajutor de specialitate. Trebuie tratată cu seriozitate această afecțiune și trebuie cerut ajutorul unui specialist pentru a putea depăși această situație. Manifestările vizează starea de sănătate însă depășesc simpla îngrijorare apărută din cauza unor simptome.

Oamenii care suferă de ipohondrie se gândesc foarte mult la boli grave și se bănuiesc pe ei de o astfel de boală. Ei pot să trăiască și cu frică anticipativă a unei boli terminale care ar putea apărea în viitor. Simptomele nu sunt prezente sau dacă sunt rămân la un nivel semnificativ, ipohondria provocând un disconfort psihic mai mult decât unul fizic. Somatizările sunt rareori prezente, spre deloc. Cu toate astea, oamenii care suferă de ipohondrie se îngrijorează mult mai mult decât ar fi natural în jurul unor simptome “minore”. Ceea ce arată o exagerare a îngrijorării care este specifică și despre care foarte mulți oameni spun că cei cu ipohondrie “Fac din țânțar armăsar!”. Pe de o parte poate să pară că așa este, însă în interiorul lor această îngrijorare este reală, are sens, este incontrolabilă și acaparatoare.

Un alt simptom este controlul exagerat la medic. Ipohondricii se duc deseori să se verifice ca să poată preveni apariția unei boli grave sau se autoexaminează foarte des. Pot petrece o mare parte din zi căutând informații despre boli pe internet, asociindu-le cu simptomele pe care le resimt și discutând cu cei apropiați aproape doar despre asta. Unii dintre ei sunt la polul opus și din frică puternică de a nu afla că suferă de o boală gravă nu se duc mai deloc la medic și evită chiar și controalele necesare.

Pentru a se putea pune un diagnostic este necesar că aceste manifestări descrise să dureze mai mult de șase luni și să nu fie explicate mai bine de o altă tulburare precum tulburarea de panică sau alte tulburări anxioase care pot semăna între ele.

Ceea ce este important de știut este că ipohondria nu este ceva ce omul poate controla, nu este o alegere, așa cum am mai spus, ci este vorba despre o problemă de sănătate, necesită consultul la specialist și intervenție făcută de acesta. Foarte multe dintre afecțiunile psihice apar în urma traumatizării, ca și consecință. Cel mai probabil, dacă te uiți în viața unei persoane care suferă de ipohondrie vei regăsi evenimente sau poate chiar un stil de viață care justifică această manifestare. De cele mai multe ori ipohondria apare la adulți însă este vizibilă chiar și din adolescență. Uneori semnele pot fi subtile însă cu timpul vor căpăta o formă mult mai ușor de identificat.

Motivul pentru care intervenția psihologică este foarte utilă în acest context este faptul că ipohondria își are rădăcinile în experiențe traumatice, probabil timpurii și împreună cu un psiholog oamenii pot beneficia de un proces de vindecare corespunzător. De multe ori un comportament al părinților de hiperprotecție poate conduce la dezvoltarea ipohondriei, în timp. Dacă unul dintre părinți suferă de această tulburare este foarte posibil ca și copilul să ajungă în această situație și tocmai de aceea este cu atât mai important ca părinții să se trateze înainte ca și copiii să aibă această nevoie. De altfel, orice obsesie în jurul sănătății și a bolilor pe care părinții o au vor afecta și copiii, prin urmare, mare atenție la expunerea copiilor la aceste lucruri.

Este nevoie de multă înțelegere din partea celor apropiați deoarece ipohondria este o condiție dureroasă care presupune multă frică, mult stres și sentimente de teroare. Să te gândești și să crezi că ai o boală gravă sau că poți avea oricând este înfiorător pentru oricine și îți răpește fericirea, iar sentimentele trăite sunt ele în sine traumatice. Este nevoie de răbdare, de înțelegere din partea celor apropiați, dar și de ajutorul specializat al unui psiholog. Nu ajută nimeni pe nimeni dacă ipohondricii sunt certați, judecați, criticați și sfătuiți “să nu se mai gândească atât la boli”. Din contră, ipohondria presupune deja sentimente de frică, de durere, de stres, de singurătate în acea situație specifică și nu este nevoie de probleme în plus create chiar de oamenii apropiați.

Suportul social este și a fost important, reprezintă un factor de protecție care poate ajuta persoanele să se recupereze mai ușor și mai repede. Însă pentru asta este nevoie ca oamenii apropiați să ofere căldură, conținere, înțelegere, susținere, încurajare, afecțiune celor care suferă de ipohondrie și să îi susțină în a cere ajutor de specialitate. Să trăiești cu ipohondrie nu este obligatoriu și este păcat să ne lăsăm pe noi să suferim sau pe cei din jurul nostru și să nu acționăm în acest sens.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE