(Parte din seria de 3 articole,
“Narcisiști, psihopați și sociopați… Cum îi deosebim?”)

Mulți oameni folosesc acești termeni, dându-le același sens, dar în realitate vorbim despre tulburări de personalitate diferite.
Pentru a clarifica acest lucru, trebuie să facem următoarea distincție: orice psihopat este și narcisist, dar nu orice narcisist este și psihopat.
Am vorbit despre narcisiști în articolele anterioare (citește mai mult despre Narcisiști aici), în acest articol vom încerca să facem diferențierea între narcisiști, psihopați și sociopați.

Când un narcisist face ceva “rău”, spre deosebire de un psihopat sau sociopat, acesta simte vinovăție și rușine, în general mai multă rușine decât vinovăție, pentru că în primul rând îl interesează cum îl privesc ceilalți oameni. Avem aici în vedere și imaginea de sine, pentru că narcisiștilor nu le place să fie priviți negativ de către ceilalți.

În schimb, termeni, precum psihopat și sociopat, au fost folosiți odată, de către clinicieni, pentru a se referi la persoanele care astăzi sunt clasificate ca având personalități antisociale – oameni ale căror comportamente sunt imorale, asociale și impulsive și care nu simt remușcare sau rușine.

Originile cuvântului psihopat se centrează pe ideea că există ceva greșit (patologic) în funcționarea psihologică a individului. În schimb rădăcinile sociopatiei se axează pe devierea socială a persoanei.

Psihopații au aceleași caracteristici ca și narcisiștii, dar sunt cu totul diferiți, deoarece aceștia nu simt deloc rușine, vinovăție sau remușcări, atunci când fac ceva „rău”.

Psihopaților nu le pasă dacă cineva pățește ceva ca urmare a acțiunilor lor, pe când narcisiștii speră că nimeni nu va păți nimic.

Dar care este diferența între un psihopat și un sociopat, pentru că mulți oameni fac o confuzie între cei doi termeni?

În primul rând e important de știut că există trei trăsături comune pe care le regăsim atât la psihopați, cât și la sociopați:

  • Aroganța (orgoliul, infatuarea)
  • Falsitatea
  • Manipularea

Ambele categorii, în prezent,  intră la tulburarea de personalitate antisocială; atât psihopații cât și sociopații pot face lucruri rele, fără să le pese, dar diferența constă în faptul că psihopații sunt înnăscuți, pe când sociopații dobândesc aceste trăsături (sunt „produși”), aceasta fiind cea mai importantă deosebire.

Studiile au dovedit că psihopaților sau antisocialilor (denumirea actuală din manualul de diagnostic al tulburărilor mintale) le lipsește reacția emoțională la amenințare, au o nevoie excesivă de stimulare, pentru a menține un nivel minim de excitație nervoasă și prezintă anomalii ale creierului care stau la baza tulburării. De exemplu, aceștia au sistemul nervos autonom diferit, în comparație cu cel al persoanelor considerate normale. Sistemul nervos autonom este aceea parte a sistemului nervos periferic cu o activitate în mare măsură involuntară și cu caracter continuu (în stare de veghe și somn) și care controlează funcțiile necesare vieții, cum ar fi: ritmul cardiac, respirația, digestia, tensiunea arterială și asigură reacția organismului la stres, de luptă sau fugă (fight or flight).

De exemplu, atunci când o persoană normală a încălcat o regulă sau face ceva riscant, rușinos etc., sistemul nervos autonom intră în acțiune și face ca ritmul cardiac să crească, persoana începe să transpire, se uită îngrijorată în jur, pentru că îi este frică de consecințe. În schimb, un psihopat nu dispune de acest tip de excitație nervoasă și nu are aceste reacții, tocmai de aceea poate să înșele chiar și un detector de minciuni și chiar să scape uneori.

S-a dovedit pe baza cercetărilor de imagistică făcute până acum că psihopații au și un deficit al sistemului de neuroni oglindă care le afectează nivelul de empatie, adică capacitatea unui individ de a înțelege starea emoțională a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celălalt. Cercetările de imagistică au arătat că în timp ce observăm starea emoțională a altor persoane, sunt activate aceleași structuri neuronale care sunt activate atunci când trăim noi înșine emoțiile respective.

Datorită acestui deficit de neuroni oglindă și implicit al unui nivel scăzut de empatie, un psihopat ar rămâne rece, indiferent, calm în orice situație de risc, indiferent cât de periculoasă ar fi pentru el sau pentru ceilalți.

Alți factori importanți în dezvoltarea acestei tulburări sunt moștenirea genetică și mediul în care persoana a crescut. Deși, în cazul psihopaților sau ceea ce astăzi numim antisociali, moștenirea genetică, joacă un rol important, aceștia de cele mai multe ori, având părinți cu trăsături de personalitate antisociale, nu putem spune cu exactitate, care dintre cei doi factori (genetic sau de mediu) joacă un rol mai important în dezvoltarea tulburării de personalitate antisocială.

De asemenea, psihopații tind să fie foarte alunecoși, vicleni, seductivi și nu în ultimul rând inteligenți, tocmai de aceea și reușesc să scape de multe ori de justiție.

Pentru a putea pune un diagnostic de tulburare de personalitate antisocială, comportamentele antisociale trebuie să fi apărut înainte de vârsta de 15 ani sub forma tulburărilor comportamentale. Aceste forme precoce ale comportamentului antisocial pot include hărțuirea, fuga de acasă, minciuna, furtul, jaful, violențele fizice, folosirea de arme, cruzime fizică față de oameni sau animale, distrugerea deliberată a proprietății, comportament premeditat și voluntar de incendiere și altele.

În timp, comportamentul antisocial și infracțional asociat cu tulburarea tinde să scadă odată cu vârsta și poate chiar să dispară până când persoana atinge vârsta de 40 de ani.

Cu toate acestea, trăsăturile de personalitate de bază asociate cu tulburarea, cum ar fi: egocentricitatea, manipularea, lipsa de empatie, vinovăție sau remușcare și insensibilitatea față de ceilalți, par a rămâne relativ stabile odată cu înaintarea în vârstă.

Descoperă mai multe despre legătura dintre minte și corp, modurile în care psihoterapia te poate ajuta să depășești o perioadă dificilă sau traumele din copilărie, cum să-ți gestionezi mai bine emoțiile și cum să ții stresul sub control. Parcurge informațiile de pe site și trimite cu încredere formularul de contact către PsihoHelp cu mesajul sau întrebările tale, fie pentru a-ți face o programare.

PROGRAMEAZĂ-TE